Determinarea metaboliților secundari în dependență de condițiile de cultivare prin cromatografie de lichide de înaltă performanță, iar masa moleculară a acestora analizată prin spectrometrie de masă.

Analiza unor obiecte mici ce permit rezoluția de mărire până la micrometri. Analiza procesului de mitoză și meioză pentru celulele vegetale și animale. În particular studierea proceselor de gametogeneză la plante, stabilirea viabilității și fertilității polenului la diverse culturi. Studierea diferitor structuri histologice.

Evaluarea unor reacții citologice sau histochimice specifice.

Stabilirea unor teste citologice de toxicitate la nivel celular.

Domeniul de aplicare – aprecierea calitativă și cantitativă a macrocompușilor în baza înregistrării densității optice a soluțiilor aplicate în microplăci cu godeuri în formă de U, în formă de V și fund plat la una sau simultan la două lungimi de undă. Infrastructura poate fi utilizată pentru analizele imunofermentative, ELISA, sau determinarea concentrației substraturilor reacțiilor calitative în funcție de intensitatea colorării. Fotometrul pentru microplăci model LabLine-022 poate fi utilizat în laboratoarele de diagnostic virusologic, fitopatologic, în scopuri de cercetare și profilactice, precum și în industria alimentară, biologică și chimică și protecția mediului.

Crearea genotipurilor interspecifice de vita de vie rezistente la factorii biotici și abiotici în scopul schimbului de material genetic. Crearea genotipurilor noi autohtone de vita de vie. Utilizarea colecției de viță de vie în scopuri didactice pentru pregătirea cadrelor calificate la disciplina ampilografie.

Cultura in vitro a meristemelor în complex cu termoterapia asigură obținerea materialului în termeni restrânși și constituie plantule libere de virusuri, care pot fi utilizate în crearea colecţiei de forme inclusiv stocuri libere de virusuri. În același timp poate servi ca bază pentru fondarea pepinierei de material sănătos.

Procedeul de contrastare negativă bazat pe microscopia electronică prin transmisie permite identificarea particulelor virale în extracte vegetale și recunoașterea agentului patogen în baza morfologiei (sferice, liniare, filamentoase, baciliforme) și dimensiunilor particulelor.

Tehnica reprezintă un procedeu expres ce include obținerea extractului vegetal din țesuturile analizate, aplicarea a câteva picături din extract pe o grilă suport, contrastarea probei cu soluție apoasă de acetat de uranil și examinarea în microscopul electronic prin transmisie.

Utilizarea serurilor către agenții patogeni asigură identificarea specifică a agentului viral, inclusiv în cazul unor concentrații reduse.

Colecția de plante medicinale și aromatice asigură:

1. Menţinerea, evaluarea, completarea surselor de germoplasmă de plante medicinale, reproducerea surselor genetice, genotipurilor, inclusiv a soiurilor omologate, brevetate, extinderea sortimentului de plante.
2. Evaluarea rezistenţei la iernare a genotipurilor.
3. Controlul calității materialului semincer prin determinarea capacității de germinare, indicilor biologice, etc.
4. Identificarea genotipurilor rezistente la factori biotici şi abiotici și elaborarea recomandărilor pentru implementarea speciilor de perspectivă.

Modelarea-simularea condițiilor mediului ambiant pentru studierea proceselor biologice din plantă.

Obținerea operativă din baza de date a parametrilor climatici (temperatura minimală, maximală și medie a aerului, umiditatea relativă a aerului %, temperatura T⁰, viteza vântului (în m/sec și km/oră), precipitațiile (mm), direcția vânturilor (grade parte din 360), intensitatea luminii (wt/m², MJ) și agrofizici (umiditatea solului pe compartimente de 10 cm până la adâncimea de un metru) care asigură o analiză complexă a shimbărilor parametrilor de climă în timp real.

Oferirea datelor privind temperatura solului la 2 adâncimi (prima 0-10 cm și a doua 10-20 cm), conductibilitatea sărurilor soluției solului.

Crearea și conservarea colecțiilor de resurse genetice ale plantelor utile reprezintă o sarcină importantă pentru rezolvarea problemei globale a conservării biodiversității, pentru utilizarea eficientă a acestor resurse în diferite sectoare ale economiei naționale. Conservarea ex situ a resurselor genetice vegetale poate fi realizată prin diferite metode, inclusiv și în băncile de gene de câmp. Conservarea în bănci de gene de câmp presupune utilizarea materialului genetic colectat în câmpurile și grădinile fermierilor sau din locații sălbatice și transferarea acestora în alt loc unde pot fi plantate și monitorizate. În băncile de gene de câmp resursele genetice vegetale sunt păstrate ex situ ca plante vii cu creștere continuă și necesită întreținere prin folosirea tehnicilor horticole. Prin această metodă genotipul este îndepărtat din biotopul său natural și este păstrat în condiții semiizolate în care procesele evolutive sunt anihilate sau modificate într-un anumit mod, însă specimenul poate supraviețui și poate fi conservat. În băncile de gene de câmp germoplasma este menținută sub formă de plante ca o colecție vie permanentă. Ea este utilă pentru prezervarea materialului genetic prețios, facilitează caracterizarea și evaluarea mostrelor și deschide posibilități noi pentru utilizarea resurselor genetice vegetale pentru alimentație și agricultură.

Obținerea informațiilor privitor la structura şi funcţia celulelor; organizarea intracelulară în normă și condiții patologice, relațiile intercelulare în țesuturile vegetale și animale; aspecte structurale și funcționale ale organitelor celulare și asigurarea integrităţii celulare, particularitățile proliferării celulare.

Rezultatele studiului ultrastructural permit:

• evaluarea stării funcţionale a organitelor subcelulare şi a celulei;
• aprecierea regularității decurgerii proceselor de proliferare celulară;
• evidenţierea reorganizărilor structurale stereotipice şi cele specifice;
• să evidenţieze principiile de organizare ultrastructurală în diferite stări citopatologice;

• evaluarea impactului negativ al diferitori factori asupra organismelor vii;

• integrarea reacțiilor de răspuns la factori de stres la nivel de celulă, țesut, organ.

Testarea rezistenței la factorii abiotici sub- și supraoptimali (temperatură, umiditate și lumină) la nivel de plantă, germene, țesut etc